Pogorârea Sfântului Duh 20.06.2021

Foto

„Împărate ceresc, mângâietorule…” – Sfântul Luca al Crimeei la Ziua Sfântului Duh

La sărbătoarea Sfântului Duh se cuvine ca toată profunzimea gân­dului și a inimilor noastre s-o îndreptăm spre cunoașterea Lui. În rugăciunea Sfântului Duh, pe care o știți, se spun extrem de multe lucruri despre El. Trebuie să întelegeți această rugăciune.„

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului” -Acesta este Mângaietorul nostru, Acel Mângaietor pe Care L-a trimis Domnul Iisus Hristos ucenicilor Lui când S-a înălțat de la ei la ceruri.

El a spus: N-am să vă las orfani, vă voi trimite vouă pe Duhul Sfânt, Mângâietorul; El vă va aminti vouă toate câte v-am spus mai înainte. Și aceasta s-a împlinit: n-au rămas orfani ucenicii Lui, nici lumea creștină. S-a înălțat de la noi Domnul Iisus Hristos, dar locuiește printre noi Duhul Sfânt, Mângâietorul, pe Care El ni L-a trimis.

„Împărate Ceresc, Mângâietorule” – El este Mângâietorul nostru, Cel care umple golul inimilor noastre, Care alungă de la noi tristețea. El este Cel ca­re poate mângâia cu adevărat. Sunt mulți cei care nu cred în Dumnezeu, care nu-L cunosc pe Duhul Sfânt, care nu se roagă Lui și care zac într-o stare de grea întristare. Conștiința golului și a nimicniciei vieții proprii le umple sufle­tul. Și șovăiesc, se întristează și suferă fără nici un sens în viața lor, și nu rareori își încheie viața prin sinucidere.

Ei nu-L cunosc pe Duhul Sfânt, nici nu-L caută pe El, pentru că nu L-au cunoscut, pentru că trăiesc fără Dumnezeu. Ei nu simt mângâierea deplină, profundă, acea mângâiere pe care o încearcă inimile creștinilor, de care era plin Cuviosul Serafim de Sarov. Duhul Sfânt era mereu cu el, niciodată nu l-a părăsit și îl încălzea cu căldura Sa.

Ne mângâie Duhul Sfânt și pe noi, pe toți, care suntem departe de sfințe­nia creștinilor de odinioară, ne mângâie atunci când în vremea necazurilor re­cunoaștem în inimile noastre că sunt meritate aceste necazuri, aceste întristări, când ne îndreptăm mintea și ochii duhovnicești în inima noastră și vedem acolo mulțime de păcate și necurăție, când ne vom căi și vom spăla necurația inimii noastre și-L vom chema: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului” — tot atunci va veni Mângâietorul și va da cea mai deplină mângâiere. Trebuie să dorești din toată inima această mângâiere, s-o cauți, să fii vrednic de ea, să-ți curățești inima, fiindcă într-o inimă necurată nu este loc pentru Duhul Sfânt.

Astfel ne mângâie Duhul Sfânt pe noi, pe cei slabi și atât de departe de acea desăvârșire pe care o cere Hristos. Duhul Sfânt este numit Duhul Adevărului, fiindcă în El și numai în El este toată deplinătatea adevărului. Adevă­rul îl cunoaște doar cel care are comuniune cu Duhul Sfânt. Adevărul îl știe numai acela care primește harul Duhului Sfânt, care-și îndreaptă gândurile și simțurile pe calea adevărului.

Sunt mulți oameni care caută adevărul acolo unde acesta nu este, care nu știu că tot adevărul este în Duhul Sfânt. Îl caută în cărțile de filosofie, îl caută și nu-l găsesc, sau găsesc un adevăr fals, cu care îl confundă pe cel pur.

Iar adevărul autentic, adevarata profunzime a cunoașterii, profunzimea sentimentelor se află doar în comuniunea cu Duhul Sfânt, fiindcă Duhul Sfânt este plinătatea oricărui adevăr.

Sfinții Apostoli au fost simpli pescari, necărturari. Majoritatea cuvioșilor și sfinților au fost oameni neștiutori de carte, dar Duhul Sfânt, pe Care L-au atras în inimile lor, i-a făcut purtători ai adevărului. Cine, oare, mai mult decât Sfinții Apostoli, a cunoscut adevărul și l-a propovăduit întregii lumi creș­tine? Cine a stăpânit adevărul mai mult decât Cuviosul Serafim de Sarov?

„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Carele pretutindenea ești și toate le împlinești”

– Ce înseamnă „Carele pretutindenea ești și toate le împlinești”? Înseamnă că El este pretutindeni, toate le împlinește. În limba slavonă cuvântul „împlinește” înseamnă ca și în limba rusă: „cel ce le umple”. Iată, în acest sens trebuie să pătrundem! Trebuie să cunoaștem că Duhul Sfânt este pretutindenea și pe toate le împlinește, că prin El trăiește în treaga făptu­ră, fiindcă El este dătătorul de viață.

Nu-L cunosc și nu-L vor cunoaște învățații pe Duhul Sfânt, nu vor ști de unde s-a creat viața. Este cea mai mare enigmă pentru știință. Din cele mai vechi timpuri știința a încercat să pătrundă în taina vieții și să explice cum din natura moartă a apărut brusc viața. 

În tot ce ne înconjoară este prezent Duhul Sfânt. El „pretutindenea este și toate le împlinește”, totul este pătruns de puterea Duhului lui Dumnezeu și de dragostea Lui.

Duhul Sfânt mai este numit „Vistierul bunătăților”.

Al căror bunătăți? Al tuturor bunătăților, nu doar al celor pe care le caută oamenii mândri și încrezuți, care s-au lipit de cele pământești. Duhul Sfânt este izvorul tuturor bunurilor, mai ales al celor duhovnicești, El este Dătătorul puterilor înalte ale duhului omenesc, El își revarsă dragostea asupra a tot ceea ce este viu și cu această dragoste ne mângâie.

Toti cei care merg pe calea lui Hristos, care își poartă crucea, simt ajutorul Duhului Sfânt și dragostea Lui care îi întărește.

Sunt multe greutăți în viața fiecăruia, sunt multe greutăți și pe calea arhieriei, fiindcă este mare răspunderea în fața lui Dumnezeu. În zdrobirea inimii mele, Duhul Sfânt m-a mângaiat cu dragostea voastră, cu dragostea care se re­varsă din inimile voastre. Pentru că nu există mai mare fericire decât aceea de a trăi în dragoste, de a simți permanent dragostea celor din jur.

Iată ce ne poate da Duhul Sfânt, iată cât de nemărginit este harul Lui! Și scopul vieții noastre constă în a fi părtași dumnezeirii. Dar cum putem deveni părtași dumnezeirii? Prin comuniunea cu Duhul Sfânt, fiindcă duhul nostru este chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Prin faptul de a te împărtăși de Duhul Sfânt, de a fi în permanentă comu­niune cu El. Este sarcina cea mai înaltă și mai sfântă a vieții omenești.

Cum să dobândești această comuniune cu Duhul lui Dumnezeu? Cum să primești această măreață mângâiere — mângâierea dragostei Duhului Sfânt? În ce și când avem comuniune cu Duhul lui Dumnezeu?

Întâi de toate, în rugăciune. Orice om care a avut comuniune cu Duhul Sfânt a fost întotdeauna nevoitor al rugăciunii. Un exemplu poate fi Cuviosul Serafim de Sarov, care 1000 de zile și nopți le-a petrecut îngenunchiat pe o piatră, rugându-se lui Dumnezeu.

Doar cel care se roagă astfel poate avea comuniune deplină cu Dumnezeu. Prin rugăciune neîncetată și prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu atingeau sfinții curăția inimii, eliberarea ei prin Duhul Sfânt de orice întinăciune. De aceea este mare însemnătatea ultimelor cuvinte ale rugăciunii Sfântului Duh:

„Vino și Te sălășluiește între noi și ne curățește de toată întinăciunea”.

Să strigăm neîncetat spre Duhul Sfânt:

„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Carele pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.

Și El va veni și Se va sălășlui întru noi, și ne va face din întinați și păcătoși, sfinți și drepți. Să fie dar cu voi cu toți harul Preasfântului Duh și să vă faceți biserici curate ale Lui! Amin”.

Sf. Luca al Crimeei