Schimbarea la Față

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului – este prăznuită pe 6/19 august. Este o sărbătoare a luminii, pentru că aminteşte de minunea pe care a făcut-o Hristos pe Muntele Tabor, când S-a suit acolo cu Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacob şi S-a schimbat la Faţă înaintea lor, devenind strălucitor ca un soare atât la faţă, cât şi la veşminte.

Această minune s-a făcut înaintea Patimilor lui Hristos, pentru întărirea în credinţă a Apostolilor, ca ei să înţeleagă că Hristos e şi Dumnezeu, nu numai om, şi că El acceptă Răstignirea de bună voie, nu din obligaţie.

El îi urcă pe munte, ca simbol al înălțării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeiești. Această înălțare era de fapt esența întregii vieți a Domnului care, fiind înveșmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învățându-ne că isihia (liniștirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Schimbării la Față este deci prin excelență aceea a îndumnezeirii naturii noastre omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplația slavei Sale dumnezeiești. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Față i-a atras în mod deosebit pe călugări, care și-au închinat întreaga viață căutării acestei lumini.

În tradiția creștină, nu se mâncă struguri înainte de ziua schimbării la față. În această zi, primii struguri sunt aduși la biserică pentru a fi binecuvântați și împărțiți enoriașilor.

Troparul

Schimbatu-Te-ai la fată, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Tie.

Condacul

In munte Te-ai schimbat la faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut slava Ta, Hristoase Dumnezeule; pentru ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie, şi să propovăduiască lumii că Tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.