Postul Nașterii Domnului

Postul Nașterii Domnului (Crăciunului)

Postul Nașterii Domnului. Cele mai vechi mărturii despre acest post le avem din veacurile IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Romei Leon cel Mare. Dacă la început durata lui nu era pretutindeni la fel, la același sinod din Constantinopol de la 1166, ținut sub patriarhul Luca Hrisoverghi, durata lui s-a stabilit la 40 de zile.

Acesta închipuie ajunarea timp de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, dar și postul patriarhilor din Vechiul Testament. La fel precum cei de atunci așteptau venirea Mântuitorului pe Pământ cu post și rugăciune, așa se cuvine ca toți credincioșii să aștepte și să întâmpine prin ajunare Mielul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria.

În privința severității lor, locul întâi îl ocupă Postul Patruzecimii, după care urmează Postul Maicii Domnului; Postul Sf. Apostoli și al Nașterii Domnului sunt mai putin severe, fiind egale în această privință, în ele acordându-se de mai multe ori dezlegare la untdelemn, vin și pește. De Crăciun, indiferent de ziua în care cade se mănâncă de dulce.