Postul Mare

Postul Mare, Patruzecimii (al Paștilor).

După mărturiile unor Sfinți Părinți, numele i s-a dat după postul de 40 de zile al Mântuitorului Iisus Hristos; ținut înainte de ieșirea Sa la propovăduire. Despre acest post vorbesc: canonul 69 apostolic, canonul 50 al sinodului din Laodiceea, canonul 56 și 89 al sinodului trulan, precum și numeroși Sfinți Părinți și scriitori bisericești.

În privința lungimii acestui post, la început el nu se ținea la fel peste tot: unii posteau o zi înainte de înviere, alții mai multe zile, până la o săptămână. Din veacul IV avem dovezi ca acest post era de 40 de zile, iar apoi de 6 săptămâni, pentru ca după aceea să se fixeze la 7 săptămâni (49 de zile).

Acest post a fost socotit totdeauna drept cel mai sever, de aceea îndrumările tipiconale - pe baza canonului 50 Laodiceea, 56 trulan și 40 al Sf. Nichifor Mărturisitorul - prescriu cu privire la el următoarele: "în sfânta și marea Patruzecime, în ziua dintâi a săptămânii dintâi, adică luni, nicidecum nu se cuvine a mânca, așișderea și marți. Iar miercuri după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii a celor mai înainte sfințite, mâncăm pâine caldă și se dă și apă caldă cu miere. Iar cei ce nu pot să păzească cele doua zile dintâi, mănâncă și beau apă marți, după vecernie, așișderea și bătrânii. Sâmbetele și duminicile dezlegăm numai la untdelemn și vin. Iar în celelalte săptămâni ajunăm până seara cinci zile, mâncând mâncare uscată, afară de sâmbătă și duminică. Pește în sfânta și marea Patruzecime nu mâncăm, afară de sărbătoarea Buneivestiri a Prea Sfintei Nascătoare de Dumnezeu și de Duminica Floriilor."

Postul din ultima săptămână (a Patimilor) este cel mai aspru. Constituțiile Apostolice prescriu pentru această săptămână următoarele: "În zilele Paștelor (adică în săptămâna Patimilor) ajunați, începând de luni până vineri și sâmbătă, șase zile, mâncând numai pâine, sare, fructe uscate și bând numai apă și vă abțineți atunci de vin și de carne (de pește), căci acestea sunt zile de întristare și nu zile festive. Și anume vinerea și sâmbătă, cei ce pot să nu guste nimic până la cântarea de noapte a cocoșului. Cine însă din cauza slăbiciunii nu poate ajuna amândouă zilele, să ajune cel puțin sâmbăta".

Postul Patruzecimii a fost privit totdeauna drept cel mai însemnat dintre toate posturile și cel mai potrivit pentru primirea de către credincioși a Sfintelor Taine a Pocăinței și Euharistiei, fiind cel mai nimerit prilej de curățire de păcate, rugăciune și fapte de milostenie. Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, iar pe laici cu excomunicarea, dacă nu respectau acest post, asemenea miercurile și vinerile, admițând excepții numai în caz de boală.