Învierea Domnului (Sfintele Paşti)

       Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care ne-a adus posibilitatea mântuirii și care stă la temelia credinței și a Bisericii Creștine.

Cuvântul „Paşti” vine de la pasha, un cuvânt evreiesc, care înseamnă trecere. Evreii sărbătoareau şi sărbătoresc la Paşti ieşirea din robia egipteană, trecere prin Marea Rosie, trecere prin pustie şi ajungerea lor în Canaan. Noi la Sfintele Paşti sărbătorim altceva decât evreii, şi anume trecerea de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. 

În lumina Sfintelor Paşti în care se arată slava iubirii Preasfintei Treimi pentru umanitate, Biserica este chemată să-L mărturisească totdeauna pe Hristos Cel răstignit, înviat şi preaslăvit, adică să binevestească biruința sfințeniei asupra păcatului, biruința iubirii asupra urii, biruința păcii asupra violenței, biruința dreptății asupra nedreptăţii, biruinţa luminii asupra întunericului, pentru ca lumea să caute şi să primească „dreptatea, pacea şi bucuria Duhului Sfânt” din Împărăția Preasfintei Treimi (cf. Romani 14, 17).

Învierea Domnului este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul "Hristos a înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!".

Slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00. Aproape de miezul nopţii, preotul iese din sfântul altar având lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă pe cei prezenţi: "Veniţi de luaţi Lumină!". După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, credincioșii avându-l în frunte pe preot, înconjoară biserica de trei ori. După care cântă cu toții: ”Hristos a Înviat…”.  Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până dimineaţă. Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni se pot împărtăşi în Noaptea de Înviere.

După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele pe care le aduc credincioşii la biserică - ouă vopsite, cozonac, pască - şi să le sfinţească.

Una dintre tradiţiile străvechi de Paşte o reprezintă ouăle vopsite. Oul roşu a devenit simbol al creaţiei şi învierii, prin exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, culoarea roşie însemnând Sângele Domnului cel curs de pe Cruce pentru noi şi pentru mântuire dar şi simbolul văzut al învierii morţilor. Prezenţa în creştinism a ouălor roşii este una simbolică şi reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă şi se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. Aşadar roşul cu care sunt vopsite ouăle de Paşte reprezintă atât sângele lui Iisus care s-a scurs de pe Cruce cât şi focul, cu puterea lui purificatoare.

Pe de altă parte ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiţia ca după Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rosteşte “Hristos a Înviat”, iar celălalt spune “Adevărat a Înviat”.

Fără Învierea lui Hristos lumea ar fi azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creștinismul nu s-ar fi răspândit și n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci, învățătura Lui s-ar fi pierdut, iar mântuirea oamenilor s-ar fi pierdut și ea.

Troparul

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Condacul

Deși Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule, zicând femeilor mironosițe: Bucurați-vă!, și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți înviere.