Intrarea Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor

Primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc, este Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor. Ea se prăznuiește în duminica premergătoare Învierii Domnului (ultima duminică din Postul Mare). Este sărbătoarea care ne aminteşte intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, cu câteva zile înainte de patima Sa. Mântuitorul, venind din Betania, a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulțimea care venise să serbeze Paștile. Sf. Evanghelist Ioan spune că mulțimea ”a luat stâlpări de finic și a ieșit pentru întâmpinarea Lui, strigând: Osana, bine este cuvântat Împăratul lui Israel, Cel ce vine întru numele domnului. Și afând Iisus un asin a șezut pe el… ”(Ioan XII, 12-16)

Ortodocșii sărbătoresc această zi ca pe una de bucurie, dar cu înțelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeții.

Creștinii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochini, precum românii sau rușii folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și stâlpări, de unde denumirea de Duminica Stâlpărilor) de salcie, de smochin sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. La biserică, preotul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu agheasmă, sfințindu-le, apoi le distribuie credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele, păstrându-le cu grijă.

Datorită faptului că Intrarea Domnului în Ierusalim este o sărbătoare a bucuriei, Biserica a modificat rânduiala postului, astfel că în această zi este dezlegare la pește și icre.

Troparul

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,

pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.

Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime!

Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.

Condacul

Pe scaun, în cer şi pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la tinerii cei ce strigau Ţie: "Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pe Adam!"